flăcău — FLĂCẮU, flăcăi, s.m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinereţe şi nu s a însurat. – cf. sl. c h l a k ŭ holtei . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FLĂCĂU s., adj. 1. s … Dicționar Român
Music of Moldova — Part of a series on the Culture of Moldova Arts Literature Music … Wikipedia
conăcar — CONĂCÁR, conăcari, s.m. (reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoţesc pe mire, în ziua nunţii, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunţii; colăcar. – cf. c o l ă c a r. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONĂCÁR … Dicționar Român
căluş — CĂLÚŞ, căluşuri, s.n. 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinţii dinainte ai unui animal, spre a l forţa să ţină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. ♢ expr. A pune … Dicționar Român
flăcăime — FLĂCĂÍME s.f. (Rar) Mulţime de flăcăi. – Flăcău + suf. ime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 flăcăíme s. f., g. d. art. flăcăímii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FLĂCĂÍME f. rar (colectiv de la… … Dicționar Român
Musique moldave — Sommaire 1 Musique classique 2 Musique folklorique 3 Instruments de musique 4 Musique actuelle … Wikipédia en Français
colcer — colcér, colcéri, s.m. (reg.) flăcău care păzeşte cămara în seara de Crăciun şi împarte mâncarea şi băutura celorlalţi flăcăi. Trimis de blaurb, 20.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
colind — COLÍND, colinde, s.n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cântec tradiţional cântat de cete de copii, de flăcăi sau de adulţi cu prilejul sărbătorilor de Crăciun şi de Anul Nou; colindă. 3. Umblet din loc în loc, întrerupt de… … Dicționar Român
colindă — COLÍNDĂ, colinde, s.f. Colind (2). – Din sl. kolenda. Trimis de hai, 03.12.2008. Sursa: DEX 98 colíndă v. colind Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COLÍND//Ă colindăe f. folc. Cântec tradiţional cântat de cete de copii… … Dicționar Român
copaiţă — copáiţă, s.f. sg. (reg.) scoarţă de cireş uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paştilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele. Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
