amarat — amará vb., ind. prez. 1 sg. amaréz, 3 sg. şi pl. amareáză Trimis de siveco, 09.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
`Anizzah — Anazzah (Arabic: عنزة, Anizah, Aniza) are the largest Arab tribal confederation of the Saudi Arabia, Iraq, and the Levant. Contents 1 Genealogy and Origins 2 Modern history 2.1 … Wikipedia
amărăştean — AMĂRĂŞTEÁN, Ă, amărăşteni, e, adj., s.m. şi f. (fam.) 1. Necăjit, amărât. 2. Sărăntoc. – Din amărât. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial amărăştean, că, amărăşteni, ce s.m., s.f., adj. (om) necăjit, sărac (Notă: Definiţia este pr … Dicționar Român
cătrănit — CĂTRĂNÍT1 s.n. (Rar) Cătrănire. – v. cătrăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂTRĂNÍT2, Ă, cătrăniţi, te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. fig. Otrăvit, înveninat. – v. cătrăni … Dicționar Român
obidit — OBIDÍT, Ă, obidiţi, te, adj. (înv. şi pop.) 1. Amărât, mâhnit, necăjit, chinuit; zdrobit de durere. Care exprimă mâhnire, obidă. 2. (Adesea substantivat) Nedreptăţit, oprimat, asuprit. – v. obidi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
prăpădit — PRĂPĂDÍT, Ă, prăpădiţi, te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre fiinţe) cu forţele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârşit … Dicționar Român
pârlit — PÂRLÍT1 s.n. Faptul de a (se) pârli; pârlire. – v. pârli. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PÂRLÍT2, Ă, pârliţi, te, adj. 1. Ars uşor, numai la suprafaţă. ♦ (Despre haine, ţesături etc.) Ars superficial la călcat sau la dogoarea… … Dicționar Român
supărat — SUPĂRÁT, Ă, supăraţi, te, adj. 1. Necăjit, amărât, mâhnit, trist. 2. Mânios, iritat, înfuriat. ♢ expr. A fi supărat (foc) pe cineva = a fi foarte nemulţumit de cineva, a simţi aversiune faţă de cineva. A fi supărat cu cineva = a nu mai avea… … Dicționar Român
supărăcios — SUPĂRĂCIÓS, OÁSĂ, supărăcioşi, oase, adj. 1. Care se supără uşor, care nu ştie de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuieşte supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. ăcios. Trimis de… … Dicționar Român
trist — TRÍST, Ă, trişti, ste, adj. 1. (Despre oameni) Supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic. ♦ (Despre ochi, manifestări ale oamenilor, sunete etc.) Care exprimă tristeţe, melancolie. ♦ (Despre lucruri, stări sau fapte care ţin de natura sau de… … Dicționar Român
