filetat

filetat
FILETÁT, -Ă, filetaţi, -te, adj. (Despre piese tehnice) Care are filet, prevăzut cu filet. – v. fileta.
Trimis de DanMatei, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FILETÁT s.n. Filetare. [< fileta].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

FILETÁT s. n. filetare. (< fileta)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • tarod — TARÓD, taroduri, s.n. Burghiu de filetat. – fr. taraud. Trimis de pan111, 15.05.2004. Sursa: DLRM  TARÓD, tarozi, s.n. Burghiu de filetat. – Din fr. taraud. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98  TARÓD s. (tehn.) 1 …   Dicționar Român

  • clupă — CLÚPĂ, clupe, s.f. 1. Instrument în formă de compas, care serveşte la măsurarea diametrului trunchiurilor de arbori; compas forestier. 2. Unealtă manuală formată dintr un cadru închis şi din braţe de acţionare, în interiorul căreia se prind… …   Dicționar Român

  • burghiu — BURGHÍU, burghie, s.n. Unealtă ascuţită de oţel în formă de spirală, care, prin mişcări de înşurubare, serveşte la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ♢ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se …   Dicționar Român

  • cep — CEP, cepuri, s.n. 1. Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea. ♢ expr. A da cep (unei buţi, unui… …   Dicționar Român

  • filetare — FILETÁRE, filetări, s.f. Acţiunea de a fileta. – v. fileta. Trimis de DanMatei, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  filetáre s. f., g. d. art. filetării; pl. filetări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FILETÁRE …   Dicționar Român

  • niplu — NÍPLU, nipluri, s.n. Piesă în formă de tub, cu ajutorul căreia se realizează asamblarea a două conducte, ţevi, cabluri etc. – Din engl. nipple. Trimis de GabiAlex, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  níplu s. n. (sil. plu), art. níplul; pl. nípluri… …   Dicționar Român

  • pieptene — PIÉPTENE, piepteni, s.m. 1. Obiect de toaletă confecţionat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinţi mărunţi, care serveşte la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinţi… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”