- burghiu
- BURGHÍU, burghie, s.n. Unealtă ascuţită de oţel în formă de spirală, care, prin mişcări de înşurubare, serveşte la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel. ♢ Burghiu de foraj = unealtă de foraj în formă de bară, cu capătul ca o elice, care se adaptează la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BURGHÍU s. 1. (tehn.) sfredel, (reg.) bârdie, borăr, şticaiz, (prin Transilv.) şaitău. 2. (tehn.) burghiu de filetat = tarod. 3. (astron.; art.) (pop.) sfredelul-mic (art.), sfredelul-pământului (art.).Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeburghíu s. n., art. burghíul; pl. burghíe, art. burghíeleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBURGHÍ//U burghiue n. Unealtă constând dintr-o tijă de oţel spiralată, cu muchii ascuţite, cu care se pot face, prin rotaţie, găuri cilindrice într-un material solid; sfredel. burghiu de foraj. burghiu pentru pământ. [Sil. -ghiu] /<turc. burguTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXburghíu (burghíe), s.n. – Sfredel. – Mr. burghie, megl. burghiiă. tc. burgü (DAR); cf. alb. burgi, bg., sb. burgija.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.