- favoare
- FAVOÁRE, favoruri, s.f. Avantaj acordat cuiva, cu preferinţă faţă de alţii; dovadă deosebită de bunăvoinţă faţă de cineva; hatâr. ♢ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ♢ expr. În favoarea (cuiva) = în avantaj, în folosul (cuiva). [var.: (înv.) favór s.n.] – Din fr. faveur.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98Favoare ≠ defavoareTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecţie. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. graţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefavoáre s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favórii; pl. favóruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFAV//OÁRE favoareóruri f. Bunăvoinţă care avantajează o persoană; avantaj acordat cu preferinţă unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, favoareorisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoinţă care se acordă cu preferinţă cuiva. ♦ Afecţiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DNfavoáre (-óruri), s.n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. – var. (înv.) favor. fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteză care nu este necesară. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s.m. (barbă de o parte şi de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s.n., toate din fr. cf. defavoare, s.f.; defavorabil, adj.Trimis de blaurb, 06.09.2007. Sursa: DERFAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoinţă care se acordă cu preferinţă cuiva. ♦ în favoare a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecţiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor)Trimis de raduborza, 16.04.2009. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.