amoreză — AMORÉZĂ, amoreze, s.f. (înv.) Iubită2 (2). – După fr. amoureuse. Trimis de cata, 18.01.2004. Sursa: DEX 98 AMORÉZĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime amoréză s. f., g. d … Dicționar Român
amor — AMÓR, amoruri, s.n. Iubire, dragoste. ♢ Amor propriu = preţuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnităţii provenit din conştiinţa propriei valori a cuiva. ♦ (concr.) Iubit2 (2). – Din lat. amor, it. amore. Trimis de… … Dicționar Român
îndrăgosti — ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ tranz. (Neobişnuit) A iubi pe cineva. ♦ refl. recipr. (pop.) A se iubi. – În + dragoste. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
amorez — AMORÉZ, amorezi, s.m. (fam.) Adorator, îndrăgostit, iubit2 (2). ♢ Prim amorez = actor care interpretează pe scenă rolul tânărului îndrăgostit. – Din amoreză. Trimis de cata, 18.01.2004. Sursa: DEX 98 AMORÉZ s. v. amant, concubin, iubit, prieten … Dicționar Român
înamora — ÎNAMORÁ, înamorez, vb. I. refl. (livr.) A se îndrăgosti. – În + amor (după fr. sénamourer). Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNAMORÁ vb. v. amoreza, îndrăgosti. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
amantă — AMÁNTĂ s. concubină, iubită, prietenă, (livr.) metresă, (pop.) amoreză, drăguţă, ibovnică, ţiitoare, (Ban.) bală, (înv.) posadnică, (grecism înv.) palachidă, (arg.) gagică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime amántă s. f., pl. amánte … Dicționar Român
amorezat — AMOREZÁT, Ă, amorezaţi, te, adj. Îndrăgostit. – v. amoreza. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 AMOREZÁT adj. v. îndrăgostit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dragoste — ≠ ură, urâciune Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DRÁGOSTE s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Îţi ofer cartea cu toată dragoste.) 3. v. iubit. 4. afecţiune, iubire. (Îl înconjura cu multă dragoste.) 5. (bot.; Sedum… … Dicționar Român
îndrăgi — ÎNDRĂGÍ, îndrăgesc, vb. IV. tranz. A simţi atracţie, afecţiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ refl. recipr. (pop.) A se iubi. – În + drag. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A (se) îndrăgi ≠ a (se) urî Trimis de… … Dicționar Român
