- faclă
- FÁCLĂ, facle, s.f. Băţ (la un capăt cu câlţi îmbibaţi cu o substanţă inflamabilă) care serveşte la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torţă. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98FÁCLĂ s. v. torţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefáclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. fáclei; pl. fácleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFÁCL//Ă faclăe f. 1) Băţ prevăzut la un capăt cu cârpe, câlţi sau alt material îmbibat cu petrol care serveşte la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torţă. 2) rar v. FĂCLIE. /<bulg. faklaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfáclă (fácle), s.f. – Torţă. ngr. φάϰλα, din lat. facŭla, cf. bg. fakla. – Der. făclie, s.f. (lumînare; torţă), cu suf. -ie, cf. bg. faklija, sb. faklja, mag. fáklya, it. fiaccola (rom. provine din bg., după Cihac, II, 106 şi DAR; soluţia nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în rom. începînd din sec. XVI; după Mladenov, bg. provine din germ. Fackel, soluţie care nici ea nu pare convingătoare); făcliaş (var. rară făclaş), s.m. (purtător de torţă); făclier, s.m. (lumînar); făclieş, s.m. (Mold., licurici).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.