- torţă
- TÓRŢĂ, torţe, s.f. 1. Faclă. 2. (fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvenţă, având aspectul unei flăcări de lumânare. [var.: (înv.) tórţie s.f.] – Din it. torcia. cf. fr. t o r c h e .Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TÓRŢĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (torţă pentru luminat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetórţă s. f., g.-d. art. tórţei; pl. tórţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÓRŢ//Ă torţăe f. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constând dintr-un băţ înfăşurat la un capăt cu câlţi îmbibaţi cu o substanţă inflamabilă; faclă. 2) Descărcare electrică (pe conductoare de înaltă frecvenţă), având aspectul unei flăcări de lumânare. [G.-D. torţei] /<it. torciaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÓRŢĂ s.f. 1. Faclă, făclie. 2. (fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvenţă. [pl. -ţe. / cf. fr. torche, it. torcia].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTÓRŢĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvenţă. (< it. torcia, după fr. torche)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtórţă (-ţe), s.f. – Faclă, masala. – var. înv. torţie. it. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Puşcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torţar, s.n. (sfeşnic mare).Trimis de blaurb, 26.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.