experienţă

experienţă
EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s.f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social-istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2. Verificare a cunoştinţelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Experiment. ♢ expr. A face o experienţă = a face o încercare. [pr.: -ri-en-] – Din fr. expérience, lat. experientia.
Trimis de RACAI, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

EXPERIÉNŢĂ s. 1. practică, rutină, (înv.) ispită, ispitire. (Cunoaşte ceva din experienţă.) 2. v. experiment.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

experiénţă s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art. experiénţei; pl. experiénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXPERIÉNŢ//Ă experienţăe f. 1) Ansamblu de cunoştinţe într-un domeniu de activitate achiziţionate în procesul practicii îndelungate. Schimb de experienţă. 2) Rezultat al interacţiunii omului cu lumea obiectivă, reflectat în conştiinţă. 3) Procedeu de cercetare în ştiinţă constând în provocarea intenţionată a unor fenomene, pentru a le studia în anumite condiţii; experiment. [G.-D. experienţei; Sil. ex-pe-ri-en-ţă] /<fr. expérience, lat. experientia
Trimis de siveco, 09.12.2008. Sursa: NODEX

EXPERIÉNŢĂ s.f. 1. Totalitatea cunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obţin în procesul practicii social-istorice. 2. Provocare intenţionată a unui fenomen pentru a-i studia fazele de dezvoltare; experiment. ♦ Încercare, probă făcută personal cu un lucru. [pron. -ri-en-. / cf. fr. expérience, lat. experientia].
Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN

EXPERIÉNŢĂ s. f. 1. totalitatea cunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obţin în procesul practicii social-istorice. 2. procedeu de cercetare în ştiinţă, constând în reproducerea sau modificarea intenţionată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condiţiile speciale create; experiment (1). ♢ încercare, făcută personal cu un lucru. (< fr. expérience, lat. experientia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • experiénţã — s. f. (sil. ri en ), g. d. art. experiénţei; pl. experiénţe …   Romanian orthography

  • experimental — EXPERIMENTÁL, Ă, experimentali, e, adj. (Adesea adverbial) De experienţă, bazat pe experienţă, rezultat din experienţă; cu titlu de încercare. – Din fr. expérimental, lat. experimentalis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • empiric — EMPÍRIC, Ă, empirici, ce, adj. Bazat (numai) pe experienţă; care priveşte empirismul, care are la bază empirismul. ♢ Formulă empirică = formulă obţinută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină… …   Dicționar Român

  • aposteriori — APOSTERIÓRI adv., adj. invar. (fil.) Bazat pe experienţă, dobândit în urma experienţei. Cunoştinţe aposteriori. [pr.: ri o ] – Din lat. a posteriori. Trimis de mihvar, 27.10.2003. Sursa: DEX 98  APOSTERIÓRI adv. Dobândit în urma experienţei; din …   Dicționar Român

  • empirism — EMPIRÍSM s.n. Doctrină care consideră experienţa senzorială ca primă sursă a cunoaşterii şi a cunoştinţelor. ♢ Empirism logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunţurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepţiile… …   Dicționar Român

  • experiment — EXPERIMÉNT, experimente, s.n. Procedeu de cercetare în ştiinţă, care constă în provocarea intenţionată a unor fenomene în condiţiile cele mai propice pentru studierea lor şi a legilor care le guvernează; observaţie provocată, experienţă (2). –… …   Dicționar Român

  • maturitate — MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de …   Dicționar Român

  • transcendent — TRANSCENDÉNT, Ă, transcendenţi, te, adj. 1. (fil.) care se ridică dincolo de limita sau de nivelul unui domeniu dat; care presupune un principiu exterior şi superior oricărei clase de obiecte. ♦ (În filozofia lui Kant) Care se găseşte dincolo de… …   Dicționar Român

  • experimentat — EXPERIMENTÁT, Ă, experimentaţi, te, adj. Care posedă multă experienţă într un domeniu, priceput; p. ext. care a trecut prin multe încercări; încercat. – v. experimenta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXPERIMENTÁT adj. 1. v.… …   Dicționar Român

  • inexperimentat — INEXPERIMENTÁT, Ă, inexperimentaţi, te, adj. (Despre persoane) Căruia îi lipseşte experienţa, nedeprins; care are experienţă insuficientă, neexperimentat. ♦ Care nu a fost încă experimentat; neîncercat. – Din fr. inexpérimenté. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”