- amintire
- AMINTÍRE, amintiri, s.f. I. Faptul de A(-şi) aminti. ♢ loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care aminteşte de cineva sau de ceva; suvenir. 3. (La pl.) Gen literar, asemănator cu memoriile, în care scriitorul descrie fapte din propria viaţă. – v. aminti.Trimis de cata, 17.01.2004. Sursa: DEX '98AMINTÍRE s. 1. v. semnalare. 2. v. pomenire. 3. aducere-aminte, (astăzi rar) suvenir, (grecism înv.) promit. (Dulci amintire.) 4. memorie, minte. (I-au rămas în amintire toate aceste lucruri.) 5. memorie, (înv.) pamente. (În amintire lui s-a ridicat un monument.) 6. semn. (Îi cere o amintire spre a nu-l uita.)Trimis de siveco, 27.03.2008. Sursa: Sinonimeamintíre s. f., g.-d. art. amintírii; pl. amintíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAMINTÍR//E amintirei f. 1) v. A AMINTI. 2) Imagine păstrată în memorie. În amintireea cuiva. A lăsa o amintire. 3) Obiect (dăruit sau procurat) care aminteşte de cineva sau de ceva; suvenir. 4) la pl. Scriere în care sunt cuprinse memorii. [G.-D. amintirii] /v. a amintiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.