memorie

MEMÓRIE, memorii, s.f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, mişcărilor, cunoştinţelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). ♢ loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluştri sau evenimentelor de seamă. ♢ expr. În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucţiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. mémoire.

Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98



MEMÓRIE s. 1. (pop.) ţinere de minte, (fig.) cap. (Are o memorie fantastică.) 2. (tehn.) memorator. (memorie la computer.) 3. v. amintire. 4. amintire, (înv.) pamente. (Au ciocnit în memorie lui.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



memórie s. f. (sil. -ri-e), art. memória (sil. -ri-a), g.-d. art. memóriei; pl. memórii, art. memóriile (sil. -ri-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MEMÓRI//E memoriei f. 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoaşterea şi reproducerea în conştiinţă a experienţei din trecut (fapte, evenimente, senzaţii, sentimente, impresii, cunoştinţe). 2) Reprezentare mintală; păstrare în amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerată ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri şi despre evenimentele marcante din trecut, păstrată de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. mémoire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



MEMÓRIE s.f. 1. Proprietate a creierului omenesc de a reţine, recunoaşte şi reproduce ceea ce şi-a însuşit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se reţin datele şi cunoştinţele căpătate. 2. Amintire. 3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluştri. 4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informaţiile necesare calculului; memorator. [gen. -iei. / < lat. memoria, cf. it. memoria, fr. mémoire].

Trimis de LauraGellner, 26.10.2006. Sursa: DN



MEMÓRIE s. f. 1. capacitate a creierului omenesc de a reţine, recunoaşte şi reproduce ceea ce şi-a însuşit anterior. 2. amintire. ♢ amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluştri. 3. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informaţiile; memorator (2). (< lat., it. memoria)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



memórie (memórii), s.f. – Ţinere de minte. lat. memoria (sec. XIX). – Der. memoriu, s.n. (cerere, petiţie; dare de seamă, disertaţie), din fr. mémoire; memorabil, adj., din fr. mémorable; memorandum, s.n., din fr. mémorandum; memorial, s.n. (memorii; jurnal); memorialist, s.m. (autor de memorii), din fr. mémorialiste; memoriza, vb. (a reţine, a fixa în memorie); comemora, vb., din fr. commémorer; imemorial, adj., din fr. immémorial.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER