exercita — EXERCITÁ, exercit, vb. I. tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcţie etc. 2. A face să fie simţit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influenţă etc. [pr.: eg zer ] – Din lat. exercitare. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
ejercitar — (Del lat. exercitare, ejercitar a menudo.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Practicar o hacer que una persona practique una actividad para adiestrarse en ella: ■ se ejercita en karate. SINÓNIMO practicar ► verbo transitivo 2 Usar una facultad o… … Enciclopedia Universal
respingere — RESPÍNGERE, respingeri, s.f. 1. Faptul de a respinge. 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită; repulsie (2). – v. respinge. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
acţiune — ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune =… … Dicționar Român
exerciţiu — EXERCÍŢIU, exerciţii, s.n. 1. Acţiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic şi repetat, în scopul dobândirii sau perfecţionării unor deprinderi sau îndemânări. ♦ Instruire a militarilor pentru mânuirea armelor şi executarea acţiunilor de… … Dicționar Român
expansionism — EXPANSIONÍSM s.n. Atitudine prin care se urmăreşte extinderea (extinde) politică şi economică asupra unui teritoriu străin; politică de expansiune. [pr.: si o ] – Din fr. expansionisme. cf. rus. e k s p a n s i o n i z m, germ. E x p a n s i o n… … Dicționar Român
practică — PRÁCTICĂ, practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre producerea şi crearea bunurilor materiale şi a valorilor … Dicționar Român
Exercitation — Ex*er ci*ta tion, n. [L. exercitatio, fr. exercitare, intense., fr. exercere to exercise: Cf. f. exercitation.] exercise; practice; use. [R.] Sir T. Browne. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
exercitation — noun Etymology: Middle English exercitacioun, from Latin exercitation , exercitatio, from exercitare Date: 14th century exercise … New Collegiate Dictionary
exercise — I. noun Etymology: Middle English, from Anglo French exercice, from Latin exercitium, from exercitare to train, exercise, frequentative of exercēre to train, occupy, from ex + arcēre to enclose, hold off more at ark Date: 14th century 1. a. the… … New Collegiate Dictionary
