- euforie
- EUFORÍE, euforii, s.f. Stare care se manifestă printr-o senzaţie de bună dispoziţie exagerată, de optimism nemotivat şi care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanţe narcotice; p. ext. beatitudine. [pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98euforíe s. f. (sil. e-u-), art. euforía, g.-d. art. euforíei; pl. euforíi, art. euforíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEUFORÍ//E euforiei f. 1) Stare de bună dispoziţie exagerată, provocată de folosirea excesivă a băuturilor alcoolice, de unele substanţe narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplină; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoriaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEUFORÍE s.f. 1. (Liv.) Stare de fericire, de beatitudine. 2. (med.) Falsă senzaţie de fericire, manifestată ca simptom al unor boli nervoase sau provocată de substanţe narcotice. [< fr. euphorie, cf. gr. euphoria < eu – bine, phorein – a se simţi].Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DNEUFORÍE s. f. 1. stare de fericire, de beatitudine. 2. falsă senzaţie de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanţe narcotice. (< fr. euphorie, gr. euphoria)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.