- etimon
- ETIMÓN, etimoane, s.n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi.Trimis de 7anca_c, 08.03.2004. Sursa: DLRCETIMÓN, etimoane, s.n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon.Trimis de cornel, 10.03.2009. Sursa: DEX '98ETIMÓN s. (lingv.) etimologie. (Un etimon corect.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeetimón s. n., pl. etimoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficETIM//ÓN etimonoáne n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. /<fr. étymonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXETIMÓN s.n. (lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon].Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DNETIMÓN s. n. cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< fr. étymon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.