erbivor

erbivor
ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s.n. 1. adj. Care se hrăneşte numai cu plante. 2. s.n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (şi la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.
Trimis de viomih, 27.09.2006. Sursa: DEX '98

ERBIVÓR adj. (rar) plantivor. (Animal erbivor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

erbivór adj. m., pl. erbivóri; f. sg. erbivóră, pl. erbivóre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

erbivór s. n., pl. erbivóre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ERBIVÓR erbivore n. şi adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc în special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /<fr. herbivore
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutreşte cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba – iarbă, vorare – a mânca].
Trimis de LauraGellner, 08.06.2006. Sursa: DN

ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrăneşte cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • erbivór — I. adj. m., pl. erbivóri; f. sg. erbivórã, pl. erbivóre II. s. n., pl. erbivóre …   Romanian orthography

  • cangur — CÁNGUR, canguri, s.m. Mamifer erbivor din Australia, cu coadă lungă şi cu picioarele anterioare scurte, a cărui femelă are sub pântece o pungă unde îşi ţine puii când sunt mici (Macropus giganteus). – Din fr. kangourou. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • hipopotam — HIPOPOTÁM, hipopotami, s.m. Mamifer erbivor nerumegător, mare şi greoi, cu pielea groasă şi fără păr, care trăieşte în fluviile şi în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius). – Din fr. hippopotame. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • lamantin — LAMANTÍN, lamantini, s.m. Gen de mamifere cetacee asemănătoare cu foca, care trăiesc în regiunile tropicale din America şi din Africa, vânate pentru carnea, grăsimea şi pielea lor (Manatus); animal care face parte din acest gen. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • megateriu — MEGATÉRIU, megaterii, s.m. Mamifer fosil uriaş, erbivor, din epoca cuaternară, asemănător cu leneşul (Megatherium). – Din lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  megatériu s. m. [… …   Dicționar Român

  • pahiderm — PAHIDÉRM, pahiderme, s.n. Denumire generică dată mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasă, cu păr puţin, cu pântecele mare şi cu picioarele terminate cu copite. ♢ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (fam.) Epitet depreciativ… …   Dicționar Român

  • paleoteriu — PALEOTÉRIU, paleoterii, s.m. Animal mamifer fosil, erbivor, din prima jumătate a erei terţiare, asemănător cu tapirul. [pr.: le o te riu] – Din fr. paléothérium. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  paleotériu s. m. (sil. le o ) [ riu… …   Dicționar Român

  • rinocer — RINOCÉR, rinoceri, s.m. Nume dat la două genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa şi Asia, cu pielea aproape lipsită de păr, cu unul sau cu două coarne în frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinocéros, lat. rhinoceros …   Dicționar Român

  • tapir — TAPÍR, tapiri, s.m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicală, cu corpul masiv, pielea netedă, buzele şi nasul prelungite într un fel de trompetă scurtă (Tapirus americanus şi indicus). – Din fr. tapir. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • anoploteriu — ANOPLOTÉRIU s.m. (Pal.) Animal erbivor fosil din eocenul superior. [pron. riu. / < fr. anoplothérium]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  ANOPLOTÉRIU s. m. animal erbivor fosil din eocenul superior. (< fr. anoplothérium) Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”