- erbiu
- ÉRBIU s.n. Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu. – Din fr. erbium, germ. Erbium.Trimis de viomih, 20.05.2004. Sursa: DEX '98érbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. érbiul; simb. ErTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [pron. -biu. / < fr. erbium].Trimis de LauraGellner, 08.06.2006. Sursa: DNÉRBIU s. n. element din grupa lantanidelor. (< fr. erbium, germ. Erbium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.