epuizare

epuizare
EPUIZÁRE, epuizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire. 2. Operaţie de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcţii. 3. Pierdere a capacităţii funcţionale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură [pr.: -pu-i-] – v. epuiza
Trimis de viomih, 10.05.2004. Sursa: DEX '98

EPUIZÁRE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

epuizáre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. epuizării; pl. epuizări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EPUIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) epuiza; extenuare. [< epuiza].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… …   Dicționar Român

  • consumpţie — CONSÚMPŢIE, consumpţii, s.f. Slăbire, epuizare progresivă datorată unei boli îndelungate. [var.: consumpţiúne s.f.] – Din fr. consomption, lat. consumptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  consúmpţie s. f. (sil. sump ţi e) …   Dicționar Român

  • marasm — MARÁSM s.n. (livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus. Trimis de claudia, 01.10.2003. Sursa: DEX 98  MARÁSM s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare,… …   Dicționar Român

  • miastenie — MIASTENÍE, miastenii, s.f. Boală a muşchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală şi rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [pr.: mi as ] – Din fr. myasthénie. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • uzură — UZÚRĂ1 s.f. 1. Deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuinţare îndelungată); uzaj. ♦ Modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcţionării sistemului din care face parte. ♦ fig. Slăbire, oboseală, epuizare. 2 …   Dicționar Român

  • epuizment — epuizmént s. n. (sil. pu iz ), pl. epuizménte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EPUIZMÉNT s.n. (Rar) Epuizare. ♦ Îndepărtare cu pompele a apei dintr o săpătură sau dintr un batardou. [< fr. épuisement). Trimis de… …   Dicționar Român

  • exhaustiune — exhaustiúne s. f. (sil. ha us ti u ), g. d. art. exhaustiúnii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EXHAUSTIÚNE s.f. (Liv.) Epuizare completă, sleire. [pron. ha us ti u . / cf. lat. exhaustio, fr. exhaustion] …   Dicționar Român

  • extenuare — EXTENUÁRE, extenuări, s.f. Acţiunea de a (se) extenua şi rezultatul ei; stare de slăbiciune extremă a corpului; istovire, epuizare. [pr.: nu a ] – v. extenua. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXTENUÁRE s. epuizare, istoveală,… …   Dicționar Român

  • bea — BEA, beau, vb. II. 1. tranz. (Adesea fig.) A înghiţi un lichid. ♢ expr. A bea paharul până n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. intranz. spec. A consuma băuturi alcoolice. ♢ expr. (fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea,… …   Dicționar Român

  • băldăbi — băldăbí ( bésc, ít), vb. – A fi sleit de căldură. Creaţie expresivă (Iordan, BF, II, 184). Cuvînt rar, abia documentat în Munt. – Der. băldăbeală, s.f. (extenuare, epuizare). Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DER …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”