- epicurian
- EPICURIÁN, -Ă, epicurieni, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de epicurism, care aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S.m şi f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) persoană înclinată spre plăceri. [pr.: -ri-an] – Din fr. épicurien.Trimis de viomih, 23.01.2008. Sursa: DEX '98EPICURIÁN adj. (FILOZ.) epicureic. (Concepţia epicurian.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeepicurián adj. m., s. m. (sil. -ri-an), pl. epicuriéni (sil. -ri-eni); f. sg. epicuriánă, pl. epicuriéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEPICURIÁN, -Ă adj. Referitor la epicurism; epicureic. ♢ Şcoala epicuriană = epicurism. // s.m. şi f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ Om înclinat spre plăceri, ahtiat după plăceri. [pron. -ri-an, var. epicureian, -ă adj. / < cf. fr. épicurien].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNEPICURIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al epicurismului; epicureic, epicureu. o şcoală epicuriană = epicurism (1). II. s. m. f. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual. (< fr. épicurien)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.