epicureu

epicureu: EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s.m. şi f. Epicurian. – Din lat. epicureus.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; f. sg. şi pl. epicurée

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. şi f. Epicurian. [< lat. epicureus].

Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DN

EPICURÉU, -ÉE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

epicureu — adj. 1. Relativo ao epicurismo. • s. m. 2. Sectário do epicurismo … Dicionário da Língua Portuguesa
epicurian — EPICURIÁN, Ă, epicurieni, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de epicurism, care aderă la epicurism; epicureic, epicureu. 2. S.m şi f. Adept al epicurismului; epicureu. ♦ (fam.) Persoană care caută plăcerile alese, rafinate, spirituale; (depr.) … Dicționar Român
epicureo — e·pi·cu·rè·o agg., s.m. 1a. agg. TS filos. dell epicureismo: scuola epicurea 1b. agg., s.m. TS filos. che, chi è seguace dell epicureismo 2a. agg., s.m. CO estens., che, chi è dedito alla ricerca del piacere, edonista Sinonimi: edonista, gaudente … Dizionario italiano

Academic Dictionaries and Encyclopedias