eparhíe — s. f., art. eparhía, g. d. art. eparhíei; pl. eparhíi, art. eparhíile … Romanian orthography
episcopie — EPISCOPÍE, episcopii, s.f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop1; eparhie. ♢ Reşedinţa episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EPISCOPÍE s. (bis.) dieceză, eparhie,… … Dicționar Român
exarh — EXÁRH, exarhi, s.m. 1. Comandant al unei unităţi de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia şi din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit şi inferioară… … Dicționar Român
arhiepiscopie — ARHIEPISCOPÍE, arhiepiscopii, s.f. 1. Eparhie condusă de un arhiepiscop; arhidieceză, arhiepiscopat. 2. Funcţie de arhiepiscop. 3. Reşedinţă a unui arhiepiscop. [pr.: hi e ] – Din sl. arhiepiskopija. Trimis de ana zecheru, 14.03.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
arhierie — ARHIERÍE, arhierii, s.f. 1. Rangul de arhiereu; arhipăstorie. 2. Eparhie condusă de un arhiereu. 3. Reşedinţă a unui arhiereu. [pr.: hi e ] – Din ngr. arhiería. Trimis de ana zecheru, 14.03.2004. Sursa: DEX 98 ARHIERÍE s. (bis.) (rar)… … Dicționar Român
cler — CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus. Trimis de ibogdank, 05.04.2004. Sursa: DEX 98 CLER s. (bis.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie.… … Dicționar Român
eparhial — EPARHIÁL, Ă, eparhiali, e, adj. Care aparţine unei eparhii, privitor ia o eparhie; diecezan. [pr.: hi al] – Eparhie + suf. al. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EPARHIÁL adj. v. episcopal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
dieceză — DIECÉZĂ, dieceze, s.f. (bis.) Eparhie. [pr.: di e . – var.: diocéză s.f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIECÉZĂ s. v … Dicționar Român
dioceză — DIOCÉZĂ s.f. v. dieceză. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DIOCÉZ//Ă diocezăe f. 1) Fiecare din diviziunile administrative ale Imperiului Roman târziu. 2) v. DIECEZĂ. [Sil. di o ] /<fr. diocese, lat. dioecesis … Dicționar Român
episcop — EPÍSCOP1 (EPISCÓP), episcopi, s.m. Grad înalt în ierarhia bisericească creştină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (şi conduce o eparhie). – Din ngr. epískopos, lat. episcopus. Trimis de thiess,… … Dicționar Român