tranzienţă — TRANZIÉNŢĂ s.f. 1. (livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (fil.) Devenire continuă a realităţii ce impune o permanentă adaptare a omului la mutaţiile intervenite. [pr.: zi en – Scris şi: transienţă] – După engl … Dicționar Român
eternitate — ETERNITÁTE s.f. Faptul de a fi etern (1); existenţă infinită în timp; durată nelimitată, veşnicie. ♦ (Prin exagerare) Perioadă foarte lungă. – Din fr. éternité, lat aeternitas, atis. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Eternitate… … Dicționar Român
piericiune — PIERICIÚNE s. v. decedare, deces, dis pariţie, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârşit, stingere, sucombare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime piericiúne, piericiúni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. ofilire, uscare (a plantelor, a… … Dicționar Român
vremelnicie — VREMELNICÍE s.f. Însuşire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existenţă efemeră. – Vremelnic + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 VREMELNICÍE s. efemeritate. (vremelnicie existenţei noastre individuale.)… … Dicționar Român
