- dărăcitoare
- dărăcitoáre s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
dărăcitoare
Look at other dictionaries:
dărăcitor — DĂRĂCITÓR, OÁRE, dărăcitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. s.n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. tor. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
scărmăna — SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. tranz. 1. A smulge şi a răsfira (cu mâna sau cu maşini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăţa de impurităţi şi a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2 … Dicționar Român
