dărâna

dărâná, dărânéz, vb. I (reg.) a obosi tare, a se slei de puteri.

Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR



dărâná (-n, -át), vb. – A deşela, a speti, a istovi, a obosi. lat. *dĕrenēre, de la rēn "rinichi" (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. şi Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar. – Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).

Trimis de blaurb, 15.07.2007. Sursa: DER