- dârjală
- DÂRJÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, coadă, măciucă, mâner, par, prăjină.Trimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Sinonimedârjálă s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjáleTrimis de siveco, 07.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficdîrjálă (-jéli), s.f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băţ. – var. dîrja, dîrje, odîrje. sl. družalo "manivelă", cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), şi, pentru ultima var., sb. održa.Trimis de blaurb, 07.03.2008. Sursa: DERDÂRJÁLĂ, dârjale, s.f. (reg.) 1. Băţ lung şi gros; bâtă, ciomag, măciucă; p. ext. mâner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [pl. şi: dârjele] – bg. dăržalo.Trimis de gall, 07.03.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.