duelgiu

duelgiu: DUELGÍU, duelgii, s.m. (înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [pr.: du-el-] – Duel + suf. -giu.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

duelgíu s. m. (sil. du-el-), art. duelgíul; pl. duelgíi, art. duelgíii (sil. -gi-ii)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DUELGÍ//U duelgiui m. înv. Persoană care are mania de a se duela; om pus pe dueluri. [Sil. du-el-] /duel + suf. duelgiugiu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

spadasin — SPADASÍN, spadasini, s.m. 1. Persoană care luptă înarmată cu spada. ♦ Persoană căreia îi place să se dueleze; duelgiu; p. ext. ucigaş. 2. Sportiv specializat în probele de spadă (2). – Din fr. spadassin. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
duel — DUÉL, dueluri, s.n. Luptă care se desfăşoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezenţa unor martori şi care are drept scop tranşarea unui diferend personal. ♦ Luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan… … Dicționar Român
duelgi — DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. refl. (recipr.) (înv.) A avea mania de a se duela. [pr.: du el ] – Din duelgiu (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 duelgí vb. (sil. du el ), ind. prez. 1 sg … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias