duelgi

duelgi: DUELGÍ, duelgesc, vb. IV. refl. (recipr.) (înv.) A avea mania de a se duela. [pr.: du-el-] – Din duelgiu (derivat regresiv).

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

duelgí vb. (sil. du-el-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. duelgésc, imperf. 3 sg. duelgeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. duelgeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

duelgiu — DUELGÍU, duelgii, s.m. (înv.) Persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej. [pr.: du el ] – Duel + suf. giu. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 duelgíu s. m. (sil. du el ), art. duelgíul; pl. duelgíi … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts