- drăgaică
- DRĂGÁICĂ, drăgaice, s.f. I. 1. Sărbătoare populară închinată coacerii holdelor (la 24 iunie); Sânziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Drăgaică (I 1); melodie după care se execută acest dans. ♢ expr. A sări (sau a juca) drăgaica = a sări ca un nebun, a fi neastâmpărat. ♦ Fiecare din fetele care (îmbrăcate bărbăteşte) execută acest dans. 3. Târg care se ţine la 24 iunie; p. gener. târg. 4. (La pl.) Zâne rele despre care se crede că ar sluţi pe oameni; iele. II. Plantă erbacee cu fructe lungi şi înguste şi cu flori galbene-aurii, plăcut mirositoare; sânziană (Galium verum) – Din bg. dragaika.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DRĂGÁÍCĂ s. 1. (mai ales la pl.) sânziene (pl.). (drăgaică se sărbătoreşte la 24 iunie.) 2. (bot.; Galium verum) sânziană, (reg.) sâmiană, sânzănioară, smântânică, floarea-lui-Sântion. 3. v. sânziană albă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDRĂGÁICĂ s. v. bâlci, iarmaroc, sânziene de grădină, târg.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedrăgáică (dans, persoană, târg, plantă) s. f., g.-d. art. drăgáicei; pl. drăgáiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDrăgáică (sărbătoare) s. pr. f., g.-d. art. DrăgáiceiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDRĂGÁI//CĂ2 drăgaicăce f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare şi cu flori aromate, grupate în inflorescenţe terminale; sânziană. /<bulg. dragaikaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.