Dicționar Român. 2013.
drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… … Dicționar Român
drăcie — DRĂCÍE, drăcii, s.f. 1. Ştrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăţie. ♢ expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamaţie de surpriză şi de nemulţumire. 3. Minunăţie, ciudăţenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + … Dicționar Român
năzbâtie — NĂZBẤTIE, năzbâtii, s.f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeaţă, lipsită de seriozitate; poznă, ştrengărie, glumă, ghiduşie; farsă. [var.: năzbútie s.f.] – cf. sl. s ŭ b y t i j e întâmplare , ucr. n e z b u t n y ĩ , rus. n e s b â t n â i . Trimis de … Dicționar Român
poznă — PÓZNĂ, pozne. s.f. (pop. şi fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârneşte râsul. 2. Situaţie, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudăţenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă… … Dicționar Român
