- dracilă
- DRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. draţi, dracije).Trimis de tavi, 19.12.2004. Sursa: NODEXDRÁCILĂ, dracile, s.f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe în formă de boabe roşii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [var.: (reg.) drácină s.f.] – Din sl. dračĩ, dracije "mărăcine".Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DRÁCILĂ s. (bot.; Berberis vulgaris) (reg.) agriş-roşu, lemn-galben, măcriş-păsăresc, măcriş-spinos.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDRÁCILĂ s. v. holeră.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedrácilă s. f., g.-d. art. drácilei; pl. drácileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDRÁCIL//Ă dracilăe f. Arbust spinos cu flori galbene şi cu fructe roşii în formă de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. draţi, dracijeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdrácilă (drácile), s.f. – Bucsău (Berberis vulgaris). – var. dracină. Origine incertă. Ar putea proveni din sl. dračĭ "mur" (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg. dračka, rus. dračije, der. ca racilă de la rac. După G. Meyer, Neugr. St., II, 26 şi Pascu, Arch. rom., VI, 231, din bg. dračka, de unde şi ngr. δράτσινον. Mai puţin probabilă este originea tracică presupusă de Iordan, Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *drocila.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.