- displăcea
- DISPLĂCEÁ, displac, vb. II. intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98A displăcea ≠ a plăceaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDISPLĂCEÁ vb. a-i repugna. (Îmi displăcea să fac acest lucru.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedisplăceá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. displác, 1 pl. displăcém, 2 pl. displăcéţi; part. displăcútTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISPLĂCEÁ displác intranz. A înceta de a fi pe plac; a nu plăcea. /<it. dispiacereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDISPLĂCEÁ vb. intr. a nu plăcea. ♢ a nu agrea. (după it. dispiacere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.