- repugna
- REPUGNÁ, pers. 3 repugnă, vb. I. intranz. (livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A repugna ≠ a atrageTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeREPUGNÁ vb. v. displăcea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerepugná vb., ind. prez. 3 sg. repúgnăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA REPUGNÁ pers. 3 repúgnă intranz. livr. A inspira repugnanţă; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREPUGNÁ vb. I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repúgnă. / < fr. répugner, cf. lat. repugnare – a rezista].Trimis de LauraGellner, 21.03.2007. Sursa: DNREPUGNÁ vb. intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< fr. répugner, lat. repugnare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.