altoi

altoi
ALTÓI1, altoaie, s.n. Ramură mică detaşată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [pl. şi: altoiuri] – Din magh. oltvány.
Trimis de cata, 29.01.2006. Sursa: DEX '98

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în ţesutul alteia, stabilind astfel un contact între ţesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însuşirile altoiului. 2. (fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ALTOÍ vb. (înv. şi reg.) a prăsădi. (A altoi o plantă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ALTOÍ vb. v. atinge, bate, inocula, lovi, vaccina.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

altói s. n., pl. altoáie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

altoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. altoiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ALT//ÓI altoioáie n. 1) Bucată mică de ramură, detaşată de la planta-mamă şi folosită la altoire. 2) Plantă cultivată pentru altoire. 3) Plantă altoită. /<ung. oltvány
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A ALTO//Í altoiiésc tranz. 1) (plante) A trata cu altoi. 2) fig. fam. A supune unei lovituri; a lovi. 3) fig. (sentimente, relaţii) A consolida în mod sistematic; a inspira cu regularitate; a cultiva. /<ung. oltani
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

altoí (-oésc, -ít), vb. – 1. A introduce o ramură a unei plante în ţesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare şi la var. – Der. altoială, s.f. (altoire); altoi, s.n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoieşte); altoitură, s.f. (altoire); hultoană, s.f. (altoi); hultuitură, s.f. (acţiunea de a altoi); altoană, s.f. (Mold., altoi).
Trimis de blaurb, 06.05.2006. Sursa: DER

altoi1, altoiuri s.n. proxenet (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: Neoficial

altoi2, altoiesc v.t. a bate; a lovi; a plesni (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 18.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • altói — s. n., pl. altoáie …   Romanian orthography

  • altoí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. altoiésc, imperf. 3 sg. altoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. altoiáscã; ger. altoínd; part. altoít …   Romanian orthography

  • portaltoi — PORTALTÓI, portaltoaie, s.n. Plantă pe care are loc operaţia altoirii. – Port1 + altoi (după fr. port greffe). Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98  portaltói s. n. (sil. mf. port ), pl. portaltoáie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • copcă — CÓPCĂ1, copci, s.f. 1. Sistem format din două piese metalice (un cârlig şi un inel), folosit pentru prinderea a două părţi ale unei confecţii. 2. Agrafă pentru învelitori în construcţie. 3. Proeminenţă în formă de limbă a unei piese plate, care… …   Dicționar Român

  • Amaro (Friaul-Julisch Venetien) — Amaro …   Deutsch Wikipedia

  • Damâr — Amaro …   Deutsch Wikipedia

  • bate — BÁTE, bat, vb. III. I. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent (cu palma, cu pumnul, cu băţul, cu biciul etc.) A bate peste obraji, peste gură, peste picioare. A bate la palmă, la tălpi, la spate. A bate în cap. ♢ expr.… …   Dicționar Român

  • butaş — BUTÁŞ, butaşi, s.m. Porţiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detaşată de la planta mamă şi sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina şi de a forma o plantă nouă. – Din magh. bujtás. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BUTÁŞ… …   Dicționar Român

  • epibiont — EPIBIÓNT s. n. 1. organism care trăieşte pe suprafaţa altor organisme. 2. altoi. (< fr. épibionte) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”