dinţar

DINŢÁR, dinţáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinţii ferăstrăului de o parte şi de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care opreşte pătrunderea corpurilor aduse de apă.

Trimis de tavi, 03.10.2006. Sursa: DLRLC



DINŢÁR, dinţare, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinţii ferăstrăului de o parte şi de alta a pânzei lui. 2. Grătar în dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DINŢÁR s. v. călcător, ceapraz.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dinţár (unealtă) s. n., pl. dinţáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DINŢÁR dinţare n. 1) Instrument pentru reglarea dinţilor unui ferăstrău. 2) Grătar aşezat în faţa scocului morii care opreşte pătrunderea murdăriei ce vine pe apă. /dinte + suf. dinţarar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX