- ceapraz
- CEAPRÁZ, ceaprazuri, s.n. 1. Şiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapiţeriile etc. 2. Poziţia alternativă a dinţilor de ferestrău într-o parte şi în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai uşoară tăierea materialului. 3. Călcător (III 1, 2). – Din tc. çapraz.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CEAPRÁZ s. 1. v. firet. 2. (tehn.) călcător, (reg.) ceaprazar, dinţar, zimţar. (ceapraz pentru ferăstrău.) 3. (tehn.) apăsător, călcător. (ceapraz la maşina de cusut.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeceapráz s. n. (sil. -praz), pl. ceaprázuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEAPRÁZ1 ceaprazuri n. Sfoară de mătase sau de fir, folosită ca podoabă pentru obiectele de îmbrăcăminte sau de mobilă; şnur; găitan; brandenburg; firet. /<turc. çaprazTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCEAPRÁZ2 ceaprazuri n. 1) Înclinare alternativă a dinţilor ferăstrăului. 2) Instrument pentru ascuţit ferăstraiele; dinţar; zimţar. /<turc. çaprazTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXceapráz (ceaprázuri), s.n. – 1. Şiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălţămintei. – 3. Călcător, zimţar. – var. cepraz(ă), ce(a)prag. tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Şeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s.m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s.f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.