diavol

diavol
DIÁVOL, diavoli, s.m. 1. Fiinţă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău; drac, satana, demon, necuratul, aghiuţă. 2. fig. Nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteţ sau obraznic, rău. – Din sl. dijavolŭ.
Trimis de IoanSoleriu, 04.04.2008. Sursa: DEX '98

DIÁVOL s. v. drac.
Trimis de siveco, 26.01.2008. Sursa: Sinonime

diávol s. m. (sil. dia-), pl. diávoli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DIÁVOL diavoli m. 1) Fiinţă imaginată drept spirit al răului; duşman principal al lui Dumnezeu şi al omenirii; drac; satană. 2) fam. Persoană, mai ales copil, îndrăzneţ, vioi şi obraznic. [Sil. di-a-] /<sl. dijavolu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

diávol (diávoli), s.m. – Drac, demon. Se spune frecvent despre copiii neastîmpăraţi sau neascultători. – var. ghiavol. Mr. dhiavol. gr. διάβολος (Murnu 18). – var. diavolesc, adj. (diabolic); diavolie, s.f. (ştrengărie, drăcie; rău, maleficiu); diavoliţă, s.f. (drăcoaică); diavoloaică, s.f. (drăcoaică). Din rom. provine bg. de la Trans. giaulu (Miklosich, Sprache, 123).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • diávol — s. m. (sil. dia ), pl. diávoli …   Romanian orthography

  • Chi digiuna e altro ben non fa, a casa del diavol se ne va. — См. Не сквернит в уста, а сквернит из уст …   Большой толково-фразеологический словарь Михельсона (оригинальная орфография)

  • demon — DÉMON, demoni, s.m. 1. Diavol, drac. ♦ fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • diabolic — DIABÓLIC, Ă, diabolici, ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [pr.: di a ] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • diavolesc — DIAVOLÉSC, EÁSCĂ, diavoleşti, adj.De diavol (1), ca de diavol, al diavolului. ♦ fig. Greu de suportat; cumplit. – Diavol + suf. esc. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DIAVOLÉSC adj. v. diabolic. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • energumen — ENERGUMÉN, energumeni, s.m. (În superstiţii) Om despre care se crede că este posedat de diavol. ♦ fig. Om agitat, exaltat. – Din fr. énergumène. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  energumén s. m., pl. energuméni Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pârdalnic — PÂRDÁLNIC, Ă, pârdalnici, ce, adj. (pop. şi fam.; adesea substantivat) Afurisit, blestemat. ♦ (Substantivat, m. art.; eufemistic) Diavol. ♢ expr. Lasă l pârdalnicului (sau la pârdalnicul) = lasă l încolo! dă i pace! – et. nec. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • sarsailă — SARSAÍLĂ s.m. Una dintre denumirile populare ale diavolului. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SARSAÍLĂ s. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, lucifer, naiba, necuratul, satana, satană, scaraoţchi, tartor.… …   Dicționar Român

  • apucat — APUCÁT2, Ă, apucaţi, te, adj. (În superstiţii; adesea substantivat) (Om) chinuit de diavol; p. ext. (persoană) care se enervează repede, care se manifestă cu violenţă. ♦ (pop.; despre copii) Bolnav de colici. – v. apuca. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”