deşuruba

deşuruba: DEŞURUBÁ, deşurubez, vb. I. tranz. A desface (prin învârtire) un şurub din locul în care se afla înşurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din şuruburi. – Des¹- + [în]şuruba.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A deşuruba ≠ a înşuruba

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

deşurubá vb., ind. prez. 1 sg. deşurubéz, 3 sg. şi pl. deşurubeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEŞURUB//Á deşurubaéz tranz. 1) (şuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înşurubare. 2) (obiecte înşurubate) A desprinde din şuruburi. /des- + a [în]şuruba

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

deşurubare — DEŞURUBÁRE, deşurubări, s.f. Acţiunea de a deşuruba. – v. deşuruba. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 deşurubáre s. f., g. d. art. deşurubării; pl. deşurubări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
debulona — debuloná vb., ind. prez.1 sg. debulonéz, 3 sg. şi pl. debuloneáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEBULONÁ vb. tr. a deşuruba. (< fr. déboulonner) … Dicționar Român
deşurubat — DEŞURUBÁT, Ă, deşurubaţi, te, adj. (Despre şuruburi) Desfăcut (total sau parţial) prin învârtire din locul în care se afla înşurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în şuruburi) Cu şuruburile (total sau parţial) scoase. – v. deşuruba. Trimis de… … Dicționar Român
înşuruba — ÎNŞURUBÁ, înşurubez, vb. I. tranz. A strânge un şurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locaşul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + şurub. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… … Dicționar Român
şurub — ŞURÚB, şuruburi, s.n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oţel, filetată, care serveşte la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mişcarea de rotaţie într un mecanism. ♢ loc. adv. În … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias