şurub

şurub
ŞURÚB, şuruburi, s.n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oţel, filetată, care serveşte la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mişcarea de rotaţie într-un mecanism. ♢ loc. adv. În şurub = în formă de cerc sau de spirală. ♢ expr. A-i face (cuiva) un şurub prin cap = a-i apuca (cuiva) şuviţe de păr din cap, răsucindu-le şi trăgând de ele. A strânge şurubul = a întrebuinţa mijloace de constrângere faţă de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un şurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ fig. Vârtej de apă. [var.: şurúp s.n.] – Din germ. dial. Schrube.
Trimis de RACAI, 23.02.2007. Sursa: DEX '98

ŞURÚB s. (tehn.) 1. (Transilv. şi Ban.) civie. 2. şurub prizonier v. prizon.
Trimis de siveco, 02.11.2007. Sursa: Sinonime

ŞURÚB s. v. canea, cep, cleşte, menghină, şurubelniţă, vârtej.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şurúb s. n., pl. şurúburi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞURÚB şuruburi n. l) Tijă de metal (mai rar de lemn) filetată şi prevăzută cu floare la unul din capete, care serveşte la asamblarea unor piese. şurub de strângere. ♢ A strânge şurubul a) a deveni mai exigent faţă de cineva; b) a aplica mijloace de constrângere. 2) fig. Piesă care se manevrează prin învârtire. 3) fig. Vârtej de apă. /<germ. Schrube
Trimis de siveco, 23.02.2007. Sursa: NODEX

şurúb (-buri), s.n. – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, şiretlic. – var. şurup. germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. sčurup, pol. szrub. – Der. şurubi, vb. (a înşuruba; a înşela); înşuruba (var. înşurupa), vb. (a prinde în şuruburi, a răsuci); deşuruba, vb. (a desface un şurub); şurubar, s.m. (intrigant); şurubărie, s.f. (intrigă, şmecherie); şurubelniţă (var. şurupelniţă), s.f. (unealtă cu care se pun sau se scot şuruburi).
Trimis de blaurb, 13.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • şurúb — s. n., pl. şurúburi …   Romanian orthography

  • şurub — (Şamaxı) qaynadılaraq qatılaşdırılmış meyvə şirəsi. – Heyva şurubu yaxşı şeydü …   Azərbaycan dilinin dialektoloji lüğəti

  • şurûb — (A.) [ بوﺮﺵ ] şurup …   Osmanli Türkçesİ sözlüğü

  • şürub — ə. meyvə və s. şirəsi ilə şəkərdən hazırlanan yarımqatı və şirin maye; şirə …   Klassik Azərbaycan ədəbiyyatında islənən ərəb və fars sözləri lüğəti

  • SÜRUB — (Serb. C.) İçyağları. * Çekiştirmeler, azarlamalar …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • TESRİB — (Sürub. dan) (Asker) gönderme, yollama. * Atı ve deveyi bölük bölük edip yollamak …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • înşuruba — ÎNŞURUBÁ, înşurubez, vb. I. tranz. A strânge un şurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locaşul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + şurub. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tirfon — TIRFÓN, tirfoane, s.n. Şurub mare de oţel folosit în fixarea şinelor de cale ferată pe traverse. – Din fr. tire fond. Trimis de camelia.soare, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  tirfón s. n., pl. tirfoáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • şaibă — ŞÁIBĂ, şaibe, s.f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un şurub şi obiectul respectiv sau între şurub şi piuliţă, pentru a menţine şurubul fix şi pentru a îmbunătăţi îmbinarea şi a preveni deşurubarea. 2. Roată de metal… …   Dicționar Român

  • menghină — MÉNGHINĂ, menghine, s.f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci şi dintr un şurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea şi depărtarea fălcilor. [var.: minghineá, menghineá… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”