şaibă

ŞÁIBĂ, şaibe, s.f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un şurub şi obiectul respectiv sau între şurub şi piuliţă, pentru a menţine şurubul fix şi pentru a îmbunătăţi îmbinarea şi a preveni deşurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX '98



ŞÁIBĂ s. v. rondelă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞÁIBĂ s. v. semn, ţintă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şáibă s. f., g.-d. art. şáibei; pl. şáibe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞÁIB//Ă şaibăe f. 1) Piesă mică, subţire şi rotundă, cu gaură la mijloc, care se introduce între şurub şi piuliţă, pentru a asigura o îmbinare mai bună; rondelă. şaibă acţionată. 2) Roată pe care se îmbracă cureaua de trans-misie. şaibă de siguranţă. /<germ. Scheibe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



şáibă s.f. (reg.) teaca baionetei.

Trimis de blaurb, 01.02.2007. Sursa: DAR



ŞÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată şi găurită la mijloc, care se montează între şurub şi piuliţă. 2. roată de transmisie fără spiţe. (< germ. Scheibe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN