deştinge

deştinge: deştínge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – var. deştinde. lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliţie, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. înv. (sec. XVI-XVII).

Trimis de blaurb, 21.10.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

asemui — ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) asemăna. ♦ tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. ui. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 A se asemui ≠ a (se) deosebi, a se destinge Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ASEMUÍ … Dicționar Român
distinge — DISTÍNGE, disting, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. refl. A se remarca, a ieşi în evidenţă prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ tranz. A acorda cuiva o distincţie, un… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias