dezgusta

dezgusta
DEZGUSTÁ, dezgúst, vb. I. tranz. şi refl. A face pe cineva să-şi piardă sau a-şi pierde gustul, dorinţa pentru ceva. ♦ tranz. A provoca, a inspira cuiva dezgust, scârbă, aversiune. – Dez- + gusta (după fr. dégoûter).
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A dezgusta ≠ a ademeni, a atrage, a captiva, a ispiti, a plăcea, a seduce, a tenta
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZGUSTÁ vb. a (se) îngreţoşa, a (se) sătura, a (se) scârbi, (reg.) a (se) scârboli, (Mold. şi Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreţa, a (se) îngreţălui, (fam. fig.) a i se acri. (S-a dezgusta de tot ce-a văzut acolo.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezgustá vb., ind. prez. 1 sg. dezgúst, 3 sg. şi pl. dezgústă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezgúste
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZGUSTÁ dezgúst tranz. A face să se dezguste. /dez- + a gusta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZGUSTÁ mă dezgúst intranz. A avea dezgust (faţă de ceva sau de cineva). /dez- + a gusta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZGUSTÁ vb. I. tr., refl. A-şi pierde sau a face să-şi piardă gustul, pofta de ceva, a (se) scârbi. [P.i. dezgúst. / < des- + gusta, după fr. dégoûter].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEZGUSTÁ vb. tr., refl. a-şi pierde, a face să-şi piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi. (după fr. dégoûter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • dezgustător — DEZGUSTĂTÓR, OÁRE, dezgustători, oare, adj. Care trezeşte dezgust; respingător, scârbos. – Dezgusta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezgustător ≠ ademenitor, atrăgător, chemător, îmbietor, ispititor, tentant… …   Dicționar Român

  • blaza — BLAZÁ, blazez, vb. I. refl. şi tranz. A( şi) toci, a( şi) pierde sau a face să piardă intensitatea simţurilor şi a emoţiilor; a (se) dezgusta, a deveni sau a face să devină indiferent. – Din fr. blaser. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • lehămeti — LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. refl. (reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [var.: lehămeţí vb. IV] – Din lehamete. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • plăcea — PLĂCEÁ, plac, vb. II. intranz. şi tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ♢ expr. Ştii că mi placi? sau că mi ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în faţa unei propuneri, a unei… …   Dicționar Român

  • scârbi — SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A simţi sau a produce scârbă (1); a (se) îngreţoşa, a (se) dezgusta. 2. refl. şi tranz. (reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. refl. (înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă. Tr …   Dicționar Român

  • îngreţoşa — ÎNGREŢOŞÁ, îngreţoşez, vb. I. refl. şi tranz. A avea sau a produce cuiva o senzaţie de greaţă. ♦ fig. A (se) scârbi, a (se) dezgusta. – În + greţos. Trimis de valeriu, 24.01.2007. Sursa: DEX 98  ÎNGREŢOŞÁ vb. 1. a se scârbi, (reg.) a se silnici …   Dicționar Român

  • acri — ACRÍ, acresc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ refl. a se mura (1). ♦ refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ expr …   Dicționar Român

  • ademeni — ADEMENÍ, ademenesc, vb. IV. tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înşelătoare; a înşela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [var.: (reg.) adimení vb. IV] – cf. magh. a d o m á n y. Trimis de ana zecheru, 09.08 …   Dicționar Român

  • atrage — ATRÁGE, atrág, vb. III. tranz. 1. A exercita o atracţie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ♢ refl. recipr. Electricităţile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleşuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ♢… …   Dicționar Român

  • captiva — CAPTIVÁ, captivez, vb. I. tranz. 1. A face captiv. 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din fr. captiver. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  A captiva ≠ a plictisi, a dezgusta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”