- dezarma
- DEZARMÁ, dezarméz, vb. I. 1. tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. intranz. şi tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-şi) lichida sau a(-şi) limita forţele armate şi armamentul. 3. tranz. fig. A face pe cineva să renunţe la o acţiune, a pune ce cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer.Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98A dezarma ≠ a înarmaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimedezarmá vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezarméz, 3 sg. şi pl. dezarmeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEZARM//Á dezarmaéz 1. tranz. 1) (persoane) A lipsi de arme; a sili să depună armele. 2) A lipsi de un instrument sau de un obiect necesar. 3) fig. (persoane) A face incapabil să riposteze (combătându-i argumentele). 2. intranz. (despre state) A lichida (total sau parţial) armamentul şi forţele armate; a demilitariza. /<fr. désarmerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEZARMÁ vb. I. tr. 1. A smulge, a lua armele cuiva, a sili pe cineva să predea armele. ♦ (fig.) A lua cuiva orice motiv de supărare, a pune pe cineva în imposibilitatea de a se opune la ceva. ♦ (fig.) A face neputincios, a lua puterea (de luptă) cuiva. 2. intr. (Despre state) A renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările. 3. tr. A lua, a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie; a lua armamentul de pe o navă de război. [cf. fr. désarmer].Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DNDEZARMÁ vb. I. tr. 1. a lua armele cuiva, a-l sili să predea armele. ♢ (fig.) a pune pe cineva în imposibilitatea de a riposta; a lua cuiva orice motiv de supărare. 2. a scoate armamentul dintr-un fort, dintr-o fortificaţie, de pe o navă de război. 3. a debarca echipajul unei nave, proviziile, combustibilul etc. II. intr. (despre state) a renunţa la pregătiri militare, a desfiinţa sau a reduce înarmările. (< fr. désarmer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.