dezarmat

DEZARMÁT, -Ă, dezarmaţi, -te, adj. 1. Căruia i s-au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacţiona; lipsit de apărare; care nu ştie să se descurce în viaţă, care este învins de împrejurări. – v. dezarma.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Dezarmat ≠ înarmat

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



dezarmát adj. m., pl. dezarmáţi; f. sg. dezarmátă, pl. dezarmáte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEZARMÁT, -Ă adj. Care nu este înarmat; care a pierdut armele (în luptă). ♦ (fig.) Pus în imposibilitate de a se opune la ceva, învins; împăcat. [cf. fr. désarmé].

Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN