înarmat

înarmat
ÎNARMÁT, -Ă, înarmaţi, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivităţi) Care este înzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregătit pentru luptă. ♢ expr. Înarmat până în dinţi (sau din cap până în picioare) = foarte bine înarmat. – v. înarma.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Înarmat ≠ dezarmat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNARMÁ//T înarmattă (înarmatţi, înarmatte) v. A ÎNARMA.înarmat până în dinţi (sau din cap până în picioare) foarte bine înarmat. /v. a (se) înarma
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • retiar — RETIÁR, retiari, s.m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal şi o plasă în care încerca să l prindă pe adversarul său. [pr.: ti ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire. Trimis de Catalin Gherghe, 18.04.2008. Sursa: DEX 98  retiár s. m.… …   Dicționar Român

  • carabinier — CARABINIÉR, carabinieri, s.m. 1. (înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [pr.: ni er] – Din fr. carabinier. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  carabiniér s. m. (sil. ni er), pl. carabiniéri …   Dicționar Român

  • halebardier — HALEBARDIÉR, halebardieri, s.m. Soldat înarmat cu o halebardă. [pr.: di er. – var.: alebardiér s.m.] – Din fr. hallebardier. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HALEBARDIÉR s. (ist., mil.) (î …   Dicționar Român

  • secutor — SECUTÓR s.m. (Ant.) Gladiator înarmat numai cu sabie şi scut, care se lupta cu un alt gladiator înarmat cu un trident şi cu o plasă; mirmidon. [< lat. secutor]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  SECUTÓR s. m. (ant.) gladiator… …   Dicționar Român

  • archebuzier — ARCHEBUZIÉR, archebuzieri, s.m. Soldat înarmat cu archebuză. [pr.: zi er] – Din fr. arquebusier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  archebuziér s. m. (sil. zi er), pl. archebuziéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • dezarmat — DEZARMÁT, Ă, dezarmaţi, te, adj. 1. Căruia i s au luat armele, care nu mai este înarmat. 2. fig. Lipsit de puterea de a riposta, de a reacţiona; lipsit de apărare; care nu ştie să se descurce în viaţă, care este învins de împrejurări. – v.… …   Dicționar Român

  • dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… …   Dicționar Român

  • muschetar — MUSCHETÁR, muschetari, s.m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franţei. – Din fr. mousquetaire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • arbaletrier — ARBALETRIÉR, (1) arbaletrieri, s.m., (2) arbaletriere, s.n. 1. s.m. Ostaş care lupta cu arbaleta. 2. s.n. Parte a acoperişului care susţine învelitoarea propriu zisă. [pr.: tri er] – Din fr. arbalétrier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • arcaş — ARCÁŞ, arcaşi, s.m. 1. Oştean înarmat cu arc; persoană care trage cu arcul; săgetător. 2. (La sg.; art.) Constulaţie din emisfera australă, compusă din 146 de stele vizibile cu ochiul liber; Săgetătorul. – Arc + suf. aş. Trimis de ana zecheru, 13 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”