- carabinier
- CARABINIÉR, carabinieri, s.m. 1. (înv.) Soldat înarmat cu o carabină (1). 2. (În Italia) Membru al jandarmeriei. [pr.: -ni-er] – Din fr. carabinier.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98carabiniér s. m. (sil. -ni-er), pl. carabiniériTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARABINIÉR carabiniera (carabinieri, carabiniere) m. şi f. 1) Ostaş din trupele de interne, înarmat cu o carabină. 2) (în Italia) Ostaş care face serviciul la jandarmerie. [Sil. -ni-er] /<fr. carabinierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARABINIÉR s.m. Soldat înarmat cu carabină. ♦ Soldat care face serviciu de poliţie în Italia. [pron. -ni-er. / < fr. carabinier, it. carabiniere].Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DNCARABINIÉR s. m. 1. (în trecut) soldat înarmat cu carabină. 2. membru al jandarmeriei (în Italia); nume dat vameşilor în Spania. (< fr. carabinier, it. carabiniere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.