dezarmant

DEZARMÁNT, -Ă, dezarmanţi, -te, adj. Care anihilează puterea de a reacţiona sau de a riposta a cuiva; care face pe cineva să renunţe la luptă, să capituleze. – Din fr. désarmant.

Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



dezarmánt adj. m. (sil. mf. dez-), pl. dezarmánţi; f. sg. dezarmántă, pl. dezarmánte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEZARMÁN//T dezarmanttă (dezarmantţi, dezarmantte) Care dezarmează; în stare să dezarmeze. /<fr. désarmant

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEZARMÁNT, -Ă adj. Care potoleşte furia. ♦ Care face pe cineva să părăsească lupta. [cf. fr. désarmant].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN



DEZARMÁNT, -Ă adj. care potoleşte furia. ♢ care face pe cineva să părăsească lupta. (< fr. désarmant)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN