- dezalcătuire
- DEZALCĂTUÍRE s. v. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, îm-părţire, scindare, separare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
dezalcătuire
Look at other dictionaries:
descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… … Dicționar Român
despărţire — DESPĂRŢÍRE, despărţiri, s.f. Faptul de a (se) despărţi. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărţit; despărţit1. 2. Divorţ. 3. Diviziune, împărţire, segmentare. ♦ (concr.) Despărţitură.… … Dicționar Român
separare — SEPARÁRE, separări, s.f. Acţiunea de a (se) separa şi rezultatul ei; despărţire, izolare; diferenţiere. – v. separa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Separare ≠ unire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime SEPARÁRE s.… … Dicționar Român
