desţelení — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desţelenésc, imperf. 3 sg. desţeleneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. desţeleneáscã … Romanian orthography
desfunda — DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. tranz. 1. A deschide un butoi scoţându i fundul sau dându i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoţându i dopul; a destupa. ♦ refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăţa sau a goli un canal; o… … Dicționar Român
desţelenire — DESŢELENÍRE, desţeleniri, s.f. Acţiunea de a (se) desţeleni şi rezultatul ei. – v. desţeleni. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESŢELENÍRE s. desfundare. (desţelenire unui teren arabil.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
desţelenit — DESŢELENÍT, Ă, desţeleniţi, te, adj. (Despre terenuri necultivate) Arat adânc în vederea însămânţării. – v. desţeleni. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DESŢELENÍT adj. desfundat, (înv. şi reg.) nou. (Teren desţelenit.) Trimis de … Dicționar Român
laz — LAZ, lazuri, s.n. (reg.) Teren de curând despădurit, transformat în loc arabil sau în păşune; câmp cultivat sau acoperit cu iarbă. – sb. laz, ucr. laz. Trimis de cornel, 02.10.2006. Sursa: DLRM LAZ, lazuri, s.n. (reg.) Teren de curând… … Dicționar Român
ogorî — OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OGORÎ vb. v. desfunda, desţeleni. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
runculi — RUNCULÍ, runculésc, vb. IV. tranz. (Bucov.) A desţeleni, a ogorî. (din runc; cf. lat. runcatio) Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER … Dicționar Român
spărgui — spărguí, spărguiésc, vb. IV 1. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se termina. 2. (reg.; despre terenuri, nedefrişate, livezi, păşuni) a desţeleni. 3. (înv.) a viscoli, a viforî. Trimis de blaurb, 09.01.2007. Sursa:… … Dicționar Român
târş — TÂRŞ, târşi, s.m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuţi printre rădăcini şi cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpiţele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [pl. şi: (n.) târşuri] –… … Dicționar Român