- runculi
- RUNCULÍ, runculésc, vb. IV. tranz. (Bucov.) A desţeleni, a ogorî. (din runc; cf. lat. runcatio)Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
runculi
Look at other dictionaries:
runc — RUNC, runcuri, s.n. Loc despădurit folosit ca păşune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – lat. runcus. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 RUNC s. v. curătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime runc s. n., pl.… … Dicționar Român
