- runc
- RUNC, runcuri, s.n. Loc despădurit folosit ca păşune sau pentru a fi cultivat; curătură (1). – lat. runcus.Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98RUNC s. v. curătură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerunc s. n., pl. rúncuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRUNC runcuri n. Loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca păşune; teren defrişat. /<lat. runcusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRUNC, rúncuri, s.n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuinţat ca păşune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC]Trimis de tavi, 29.10.2004. Sursa: DERrunc (rúncuri), s.n. – Desţelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) şi Varrón VI, 96: "runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος". – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrişa).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.