- desfunda
- DESFUNDÁ, desfúnd, vb. I. tranz. 1. A deschide un butoi scoţându-i fundul sau dându-i cep; p. ext. a deschide o sticlă astupată, scoţându-i dopul; a destupa. ♦ refl. (Rar; despre torente de apă) A se revărsa. 2. A curăţa sau a goli un canal; o conductă, un şanţ înfundat etc. 3. A face ca un drum, un teren să devină impracticabile din cauza ploii, a apei revărsate, a noroiului etc. 4. A ara adânc, a desţeleni un teren, de obicei pentru pregătirea unei plantaţii viticole sau pomicole. – Des1- + [în]funda.Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX '98A desfunda ≠ a înfundaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESFUNDÁ vb. 1. v. destupa. 2. a desţeleni, (înv. şi reg.) a ogorî. (A desfunda un teren.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedesfundá vb., ind. prez. 1 sg. desfúnd, 3 sg. şi pl. desfúndăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESFUNDÁ desfúnd tranz. 1) (butoaie) A deschide scoţând fundul sau dând cep. 2) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide scoţând dopul sau capacul; a destupa. 3) (canale, conducte etc. înfundate) A curăţa de depuneri (nisip, gunoi etc.); a destupa; a despotmoli. 4) (drumuri) A face să se desfunde. 5) (terenuri înţelenite) A ara adânc (în vederea unor plantaţii); a desţelóni. /des- + a [în]fundaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DESFUNDÁ pers. 3 se desfúndă intranz. (despre drumuri) A deveni noroios şi impracticabil (din cauza ploilor, revărsărilor de ape etc.). /des- + a [în]fundaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.